Ongoing Projects 2010

MASS MEDIA AND THE CONSTRUCTION OF ACTIVE PUBLICS. NEW TYPES OF REPRESENTATIONS AND DELIBERATIVE PRACTICES

Research Project 2008-2010

Tema publicurilor active şi analiza construcţiei  mediatice a publicurilor sunt relativ recente. După perioada de început, în care comunicarea „de masă” era concepută ca adresându-se unui public unitar, masificat, pasiv şi, deci, presupus influenţabil prin mesaje „ţintite”, teoriile despre public au început să se diversifice şi să se nuanţeze sub influenţa teoriilor literare, a studiilor culturale şi a - ceea ce ulterior s-au numit - „teoriile receptării”. Astfel că, de la „publicul de masă”, s-a ajuns la conceptul de „publicuri”, pentru ca, în unele studii, şi existenţa acestuia să fie pus sub semnul întrebării.De la un model determinist („hipodermic”) centrat pe „media care acţionează asupra publicului” s-a trecut la unul care consideră interacţiunea dintre media şi public.
Transformarea discursului mediatic din punct de vedere al rolului jurnalistului poate fi sesizată nu numai la nivelul dispozitivelor de tip „campanie de presă”, dar şi al celor informative şi de dezbatere televizuală. De exemplu, grila curentă a televiziunilor este relevantă pentru emergenţa unui nou principiu de „coerenţă discursivă”: jurnalistul, ca actor civic în relaţia sa cu „un public activ”. Acest rol este pus în scenă prin diferite tipuri de dispozitive, fiecare dintre ele având însă ca element comun generarea unui „efect de interpelare”. Altfel spus, condiţiile principale de producere a dispozitivului (condiţii de enunţare, materiale, simbolice etc.) sunt astfel integrate încât generează un anumit imaginar cu privire la rolul informaţional al jurnalistului, rolul publicului şi modul de a organiza  un cadru de informare.
Media nu mai este înţeleasă ca fiind doar într-o relaţie asimetrică/verticală faţă de un public care suportă „efecte”, „influenţe” şi „manipulări”. Media poate genera în rândul publicului contra-discursuri, mimetisme, alianţe simbolice, demarcări faţă de media, strategii de legitimare sau poziţii defensive.       
 

Întrebări (probleme) de cercetare:
Ce tipuri de reprezentări mediatice sunt instituite în jurul ideii de public activ?
Cum influenţează construcţia mediatică a publicului activ practicile deliberative în sfera televizuală?
Cum se reinventează rolul deliberativ al jurnalistului?
Ce transformări pot fi evidenţiate la nivelul practicilor mediatice de interpelare?
În acest context, ce impact are fenomenul publicului diasporic asupra practicilor jurnalistice şi a interacţiunii dintre media, clasa politică şi opinia publică?
Cum evoluează procedeele prin care media generează efecte de interpelare prin inscripţia în dispozitive tehno-simbolice a unor figuri moral-emoţionale (cecitatea morală, compasiunea, mila, indignarea, denunţarea, relatarea sublimă etc.)